destepti deprimati vs prosti fericiti

martie 16, 2008 at 1:58 pm (reflectari) ()

    

Am vazut un status la o tipa pe mess “stupid people are the happiest”. Asociind cunostinta cu desteptaciunea si avand in minte vorbele oamenilor in varsta care se gandesc cu nostalgie  la cat erau de fericiti cand erau mici si nu stiau nimic, uite ce am gasit eu :

1. Niciodata nu vom cunoaste destul, chiar si atunci cand stim prea multe.

2. Prostul e fericit doar daca e prost 100%. Atat de prost incat sa nu stie deloc ca e prost.

3. Din primele doua afirmatii rezulta ca desteptaciunea face parte dintr-un cerc vicios. Daca esti putin destept iti dai seama cat esti de prost, si cu cat te inteleptesti mai mult iti dai seama cat de mult mai ai de invatat.

4.Totusi, cunoasterea este de preferat ignorantei. Pentru ca desi constientizarea faptului ca lumea ta e foarte jegoasa te face nefericit, exista posibilitatea sa nu repeti greselile altora, daca le cunosti. (Pornind de la ipoteza ca lumea ta e rea multumita unora care iau decizii nefericite)

5. Creierul nostru este atat de special incat poate sa aiba toate informatiile necesare despre o situatie care necesita luarea unei decizii, poate sa cunoasca cu exactitate care este decizia buna si sa ia cea mai proasta decizie posibila. Pentru ca poate.

  Avand in vedere faptul ca prosti 100% nu suntem, e preferabil sa fim niste destepti cititi si evolutati, care cad in depresii de o saptamana si nu ii scoate nimeni din casa, decat sa fim fericiti in prostia noastra si  cand murim, sa lasam planeta asta un pic mai mizera decat am gasit-o.

“The more you see the less you know
The less you find out as you grow
I knew much more then
Than I do now
…”
(City of blinding lights - lyrics, U2)

ahh1.gif

12 Comentarii

  1. Lorelei a zis,

    martie 17, 2008 at 6:43 pm

    Cea mai optimista situatie e sa fi prost si sa-ti iubesti prostia :) Atunci toata lumea-i fericita

  2. dana a zis,

    martie 17, 2008 at 6:52 pm

    dar intrbarea e cum iti iubesti prostia daca nu shti ca esti prost? ca daca shti ca esti prost si iti iubesti prostia e chiar tragic:)))

  3. cami a zis,

    martie 17, 2008 at 9:25 pm

    :) da, dana ai dreptate ca cu cat cunosti mai multe realizezi cat de putin cunosti…totusi nefericirea de a stii e mai mica decat nefericirea provocata de situatiile in care de duce nestiinta…
    am auzit de un experiment in care un paianjen isi refacea mereu panza distrusa intentionat de cercetator…a perseverat de aproape 400 de ori…pana a renuntat..
    morala poate fii si “nu te da batut” dar si ca unii dam cu capul cam mult pana ne prindem.. ca in animatia ta.. :)

  4. cami a zis,

    martie 17, 2008 at 9:28 pm

    am uitat..tre sa pui acolo cerculetul cu 18….mi se face rau cand ma uit la animatie…
    ii cam de groaza.

  5. dana a zis,

    martie 17, 2008 at 10:24 pm

    cami: “nefericirea provocata de situatiile in care te duce nestiinta” .. mersi, cu asta ai sintetizat ce incercam eu sa spun acolo..limitele impuse de prostiei aduc nefericirea de fapt.. :)

  6. candid a zis,

    martie 19, 2008 at 1:38 pm

    Daca babuinul este sau nu fericit este o chestiune discutabila, romanii aveau o vorba (asta-i cu patratelul rosu, vorba cameliei) “Post coitum homo tristis!” nu sustin, spun doar, ar fi o tema buna de disuctie, o fi asa ori ba?
    Si pentru ca tema propusa de tine aici se leaga intr-un fel cu video-ul de la mine pe site vezi aici: http://aicarteaiparte.ro/revelatii/o-chestie-spusa-bine/

  7. dana a zis,

    martie 19, 2008 at 9:53 pm

    mai cu babuini chiar nu shtiu cum sta treaba:))..dar ce zicea acolo in filmulet? ca doar oamenii cred ca trebuie sa fie fericiti…. uite, la asta ma gandeam eu cand citeam articolul tau “ti-ar placea sa traiesti asa”….si era vb intr-un coment de ce e scris in codul genetic sau asa am invatat sa gandim…. eu aveam o teorie odata, ca omului ii baga altii in cap idea ca trebuie sa fie fericit…un copil crescut de lupi nu cred ca ar stii asa ceva..
    dar eu ma refeream la fericire ca multumire de sine, stare constanta naturala, nu un obiectiv, un scop… tinta unei cautari.. fac diferenta dintre a avea sentimentul de multumire, fericire, si a cauta fericirea…cei ce “cauta fericirea” sunt cei carora le-a implementat societatea idea ca trebuie sa gaseasca “sfantul graal”
    si daca esti atat de prost sa nu realizezi raul din jurul tau, cu siguranta ai acel sentiment.. :)

  8. dana a zis,

    martie 19, 2008 at 9:55 pm

    aaa…. post coitum homo tristis.. stiai ca ma vei pune in incurcatura ? :)) ..sincer, nu cred ca e adevarat proverbul…cine l-a inventat o fi avand probleme conjugale..

  9. candid a zis,

    martie 20, 2008 at 8:42 am

    Ha, ha, crezi? Sintagma asta este inventata de romani! (romanii antici)

  10. dana a zis,

    martie 20, 2008 at 9:42 am

    Accept, daca a supravietuit din antichitate pana azi, aceasta cugetare trebuie sa ascunda macar un adevar mic. In literatura apare motivul tristetii de la sfarsitul unei nunti, iar eu am un semntiment de melancolie de cate ori ma intorc acasa dintr-o calatorie, sau un loc(persoana) de care m-am atasat. In conditiile in care sexul poate fi comparat cu o scurta calatorie (de ce nu?), in orice caz, o experienta placuta care s-a terminat, da, e normal sa te simti trist…dar nu chiar nefericit.
    [experienta -> intelepciune->tristete (deprimare)] cata dreptate pot sa am :)

  11. cami a zis,

    martie 20, 2008 at 6:10 pm

    post coitum homo tristis…mm….analogia dana …dar daca nu te mai desparti de persoana de care te atasezi?…..sau candva tot ne despartim de noi? atunci da……teribil “homo tristis”!

  12. dana a zis,

    martie 20, 2008 at 7:56 pm

    pai are patratelu rosu..ce mai lipseste?

Posteaza un comentariu