simt enorm si vaz monstruos
Sunt vorbele marelui Caragiale. Vorbea despre caracterul scrierilor sale si fara sa vrea a dat definitia perfecta a caricaturii. In general, caricatura este perceputa ca o descriere negativa, exagerarea satirica a unor trasaturi in scopul evidentierii lor. Asa ca ma gandeam: Daca am fi cu totii caricaturi? Adica sa fim alcatuiti din nistre trasaturi mari, predominante, si atat. Daca e sa o luam asa, ne caricaturizam unii pe altii in fiecare zii. Ne sunt familiare vorbele de genu: ” Esti un porc!”, “Nu stii decat sa bei”, “Tot ce faci e sa strici banii”, “Esti o insuportabila si o pisaloaga!”.
Mi’ar placea daca oamenii ar sta sa observa micile detalii. Ceea ce ne difera si ne face speciali intr’un milion de oameni. Te’ai gandit vreodata ca vom muri si vom duce cu noi gesturi, expresii si obiceiuri unice, pe care nu le’a observat nimeni ? Campuri aurii ale sufletului neexplorate de nimeni. E grozav sa stai sa analizezi oamenii…pacat ca e considerat a fi un obicei foarte neplacut si necivilizat de al meu:))
Exista, desigur, categoria oamenilor care simt enorm si nu vad deloc. Sau vad si nu aud si nici nu vorbesc. Am un astfel de prieten, si e o persoana cu un suflet incredibil de cald. Oare cum e sa auzi linistea absoluta? sa fii intr’un club unde muzica sparge timpanele si ajunge la inima, lumea e in extaz, dar pentru tine e liniste perfecta? Intodeauna m’a tulburat capacitatea compensatorie a oamenilor…iti lipseste ceva, si te extinzi dincolo. Nu te descurci deloc intr’un domeniu si excelezi in altul. Iti lipseste afectiunea, devii violent. Am vazut la TV tipu asta orb din nastere care este un pictor deosebit. Da, e un pictor bun, dar ma refer deosebit si cu alt sens. Deci tipu ala picteaza peisaje, dar problema e ca nu a vazut in viata lui un rasarit, sau un cer mov pe vreme de furtuna. Pe mine m’a socat imaginea de pe panza lui, copacul verde tipator pe care nu l’a vazut in veci, dar l’a simtit monstruos…
Miss Kolmogorov-Smirnov a zis,
aprilie 17, 2008 at 8:41 pm
scuza ma ca intervin asa de pe neasteptate…ti am citit blogurile si trebuie sa spun ca le consider inteligente si bine scrise, Gojdu tre sa fie mandru ca te are sub “protectie”…
acuma referitor la ce ai scris tu aici…..
cert e ca lucrurile care conteaza cu adevarat, realitatea pura si necontaminata cu intelesul ei pesimist dat de oameni, nu poti sa le intelegi superficial, tratandu le cu superioritatea, poate aroganta omului inzestrat de divinitate cu toate “uneltele” pentru adaptare.E frumos exemplul pictorului…..poate ca el priveste lipsa acestui simt ca o capacitate de a vedea lucrurile care nu se vad cu ochii, ci se vad cu minte si suflet….poate e un har sa nu fie agasat de inepuizabilele mesaje din ambient care vin prin intermediul vazului, si care noua ne da bataia de cap intre a distinge intre ceea ce merita si ceea ce nu ,merita atentia noastra….ce bine ar fi sa vedem toti in spatele aparentelor, sa lasam la o parte ratiunea maligna ce o adoptam ca o virtute,si sa vedem valoarea incontestabila a lucrurilor eterne cu atat mai pretioase cu cat ele nu se vad…..
inca o data…scuze ca “am dat buzna”…
dana a zis,
aprilie 18, 2008 at 8:35 pm
“interventia (ta) neasteptata” ma onoreaza, mersi de incurajari, dar vis a vis de orbi sau cei care se lipses de unele moduri de a fi bruiati de mediu.. sti la ce ma gandesc? daca am fi, sa zicem atunci cand suntem mici, sa putem sa ne folosim simturile ca niste butoane.. sa putem sa fim surzi si muti si orbi si apoi am putea sa revenim si iarasi inapoi, iar dupa o perioada, dupa ce testam conditia orbului si pe cea a vazatorului, sa putem decide cum vrem sa fim mai departe.. pentru todeauna. Sunt curioasa daca ar fi cineva care ar alege sa fie orb sau surd sau asa..
Miss Kolmogorov-Smirnov a zis,
aprilie 18, 2008 at 10:10 pm
cred ca prima eroare ar fi ca libertatea asta sa o avem cand suntem mici iar apoi sa dispui asa voluntar de ea, sa-i schimbi variabilele ca pe sosete ….da e faina ideea, numai ca suna a libertate intinsa la extreme si oamenii nu stiu sa o foloseasca….se subjuga tocmai prin libertatea ce li se ofera…ar fi interesant sa putem dispune de starile astea prin efort ca sa putem aprecia lucid ce ni se intampla avand in vedere consecintele, calitatea vietii traite in lipsa unuia din simturi…..cred ca trebuie sa fi cat de cat matur ca sa poti aprecia corect asta…..
daca prin absurd ne am putea da da seama de mici de toate lucrurile astea care altfel pe capeti prin experienta , nu cred ca ar fi cineva sa si aleaga singur sa fie orb, surd sau fara simtul proprioceptiei….stiu io… am avea in vedere si faptul ca avem la indemana liberul arbitru, si vom putea alege ca sanatosi fiind , sa traim constienti si nebulversati de lumea inconjuratoare…..e greu si poate se pot numara pe degete cei care au reusit…dar nu de aia se considera viata o lupta cu cel mai atroce dusman…noi insine.
Fiecare trebuie sa avem in vedere armele care ne-au fost date …inconstient poate le folosim spre autodistrugere…
Miss Kolmogorov-Smirnov a zis,
aprilie 18, 2008 at 10:11 pm
era semnu intrebarii dupa “noi insine”:))
dana a zis,
aprilie 18, 2008 at 10:28 pm
daca e sa discutam in lumea noastra, tu ai dreptate. Dar in Utopia sau o alta lume ideala, s-ar putea intalmpla ce zic eu. Uite: esti mic, ai la dispozitie toate resursele, asa, for granted. Dar se termina perioada de micime si cresti, trebuie sa iei prima decizie importanta : La ce resurse renunti, si cu care mergi mai departe. Pana atunci le-ai folosit la discetie, le-ai testat, te-ai jucat cu ele, te-ai folosit de ele: cand doreai sa fi in lumea ta nu trebuia sa mergi intr-un loc singuratic, ci te faceai surd; tot asa si cu celelalte “abilitati”; cand doreai sa respiri aerul adevarat prin toti porii, activai simturile. E ca si in joculie alea ..survivor sau amazing race.. pe la sfarsit nu le mai da nici bani nici mancare si trebuie sa se descurce. Asa si cu super-morph’ul nostru: trebuie sa isi aleaga lumea in care va trai mai departe. Si sunt convinsa ca ar fi multi care ar dori sa se lipseasca de unele simturi pentru a le intensifica pe celelalte…
(Bacovia, oamenii cu prieteni imaginari, geniile, etc).