Blogutzu lu Dana

Partea a II-a, pentru ca am mai scris odata despre cartea lui Oscar Wilde.
Azi ma gandeam ce as fi facut in locul lui Dorian. Darul lui era inimaginabil de grozav, era un om foarte gorgeous, si i-a fost daruita tineretea fara batranete… can i just say: UAUUUUUUuuu!! (ok, ok, filosofilor, stiu ca viata fara moarte isi pierde farmecu..poate) Stiti cum se spune: nu poti ramane tanar toata viata, dar imatur poti … eh, ce bine ar fi daca ai putea ramane si tanar si imatur toata viata.. magic :X:X
Sunt curioasa ce ar fi trebuit sa faca Dorian ca sa gaseasca odata portretul arzand in flacarile iadului… Sau daca ar fi murit in cazul in care ar fi fost impuscat de fratele fostei iubite.
Daca as fi fost in locul lui, sigur duceam situatia la limita… daca ar fi fost vreuna.

Si am mai remarcat ceva. Firul epic al cartii nu e foarte bine realizat. De ce? pentru ca , daca portretul domnului Gray suferea degradarea in locul acestuia, atunci si mustrarile de constiinta ar fi trebuit sa le aiba in locul lui Gray. Pentru ca acestea sunt cea mai mare pedeapsa… Cred ca asta i-a scapat lui Wilde..

Intr-o tentativa de a ma obisnui sa imi placa animalele, am achizitionat in vara un acvariu. Cu un milion de lei, m’am pricopsit cu 5 pestisori: 2 scalari si 3 pesti mici si transparenti. Black phantom le zice. Plus nisip verde, ceva plante, pompa, mancarica si dezinfectant. In cateva luni, au murit toti, cu exceptia unuia, care se incapataneaza sa traiasca. Acvariu a ajuns azi ruginiu, nisipul la fel, mancare am uitat cand i’am dat ultima data, si bineinteles ca nici pompa de oxigen nu e in functiune.

Azi, am vrut sa il omor pe peste. Sa il pun pe masa, sa privesc cu se zbate, sa ii vad inima prin pielea transparenta, sa vad cum isi da ultima suflare. Nu am vazut pe nimeni/nimic murind vreodata. Decat, azi intr-un film. Modigliani murea langa prietenii si iubita lui, tuberculos, batut zdravan de betivi. Am vrut sa vad pe viu cum se stinge viata. Dar se pare ca azi nu e o zi sa mori..

Pestele meu e inca in acvariul ruginit, mai viu ca niciodata. That lucky bastard..

Lasa’te pe spate si asculta. Imagineaza-ti o scena tragica, un tip si-a  pierdut iubita si acum merge pe o strada pustie, cu capul jos, ca un orfan.. Nu stiu, dar pe mine ma rupe.. ma raneste pana la sange melodia..

Marturisesc,  m’a muncit curiozitatea si am citit cartea lui M. Cartarescu “De ce iubim femeile”.  Din pacate (?),  nu am inteles de ce iubiti femeile! Din contra am ajuns sa ma intreb daca macar le iubiti cat de cat.. Cred ca iubiti idea de femeie din capul vostru..

Tot timpul cat am auzit despre carte aveam impresia ca ea se adreseaza masculilor, asa ca am avut surpriza de a vedea ca in carte autorul se adreseaza “dragi/draga cititoare”, “cititoarele mele “, etc. Dragut.

Cartea e alcatuita din mici si scurte povestioare, in aproape toate fiind vorba de cate o femeie, o fosta iubita, o fost neiubita, sau iubita de altul.
Tipu care mi-a imprumutat cartea imi spunea ca povestea lui preferata e Irish cream, asa ca pe aceea am citit-o cu cea mai mare curiozitate, dar sincer, mi-a parut cea mai plata si depersonalizata chestie scrisa de Cartarescu si citita de mine. In schimb mi-a placut mult “Cu urechile pe spate”, despre o fata tanara grasuta si uratica cu care scriitorul a avut o relatie scurta iar domnisoara s-a indragostit de el, dragoste neimpartasita, evident, si povestea Zarazei, o tiganca. In cunvinte putine, cea din urma mi-a placut pentru ca imi plac toate povestile cu tiganci.

Punctul culminant si deznodamantul cartii, pentru ca are asa ceva, este ultima parte, in care pe 3 pagini autorul spune de ce iubeste femeile: “Pentru ca nu citesc reviste porno”, “Pentru ca iau viata in serios si par sa creada cu adevarat in realitate”, “Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem” si multe astfel de pentru ca-uri. Preferata mea, care chiar m’a induiosat, este “Pentru ca se trag din fetite” .

ps: Iertare domnule Sami, daca citesti/ vei citi chestia asta vreodata, am exagerat putin la partea cu Irish cream , mi-a placut totusi oitza..

pps: Iertare Domnului Mircea Cartarescu pentru ca i-am macelarit cartea in halul asta.

…niste statistici. Am fost in cluj saptamana trecuta, pentru o sesiune de traininguri in debate, comunicare, etc. Am invatat multe lucruri folositoare si interesante, poate am sa va incant si pe domniile voastre cu cateva, dar inainte mi-am propus sa va arat niste.. vorbe, tot a la cluj, care pe mine m-au pus pe ganduri:

(materialul care le continea original e in engleza, asa ca am sa le postez in dulcea limba englezeasca si eu, nu ezitati sa imi comunicati daca aveti orice fel de probleme din aceasta cauza)

• The 25% of the population in China with the highest IQs is greater than the total population of North America. In India, it’s the top 28%. Translation for teachers: they have more honors kids than we (U.S.A) have kids.
• China will soon become the number one English-speaking country in the world. ( )
• The U.S. Department of Labor estimates that today’s learner will have 10 to 14 jobs by age 38. According to former Secretary of Education Richard Riley, the top 10 jobs that will be in demand in 2010 didn’t exist in 2004.We are currently preparing students for jobs that don’t yet exist, using technologies that haven’t yet been invented, in order to solve problems we don’t even know are problems yet.
• It is estimated that a week’s worth of New York Times contains more information than a person was likely to come across in a lifetime in the 18th century.
• 1 of every 8 couples married in the U.S. last year met online.  :)))
• Predictions are that by 2013 a supercomputer will be built that exceeds the computation capability of the human brain.

pe mine m’au pus pe ganduri multe din aceste date. ma fac sa ma simt expirata, limitata.. Iar in incheiere, am doua cuvinte doar: “BINE, CFR!!!”