Azi ma simt foarte emo, de fapt nu doar azi, ci asa, in ultima perioda… S-ar zice ca bacu a fost factoru de stres, problema mea insa e ca mi-am pierdut constanta, am uitat ce vreau de la mine, nu mai am absolut nici un plan de viitor, dau la o faculta la care nu vreau sa merg dar suna frumos si undeva tot trebuie sa merg…
Am sa plec de acasa, (pt faculta, evident) si poate asta o sa ma puna din nou pe picioare, are sa imi pese de mine, o sa imi revin..
Oricum, pana atunci nu ma consider vrednica sau suficient de echilibrata psihic incat sa scriu ceva care sa merite atentia cititorilor..
Sunt leguma.
Little fish, big fish, swimming in the water
Come back here, man, give me my daughter
Intr-o tentativa de a ma obisnui sa imi placa animalele, am achizitionat in vara un acvariu. Cu un milion de lei, m’am pricopsit cu 5 pestisori: 2 scalari si 3 pesti mici si transparenti. Black phantom le zice. Plus nisip verde, ceva plante, pompa, mancarica si dezinfectant. In cateva luni, au murit toti, cu exceptia unuia, care se incapataneaza sa traiasca. Acvariu a ajuns azi ruginiu, nisipul la fel, mancare am uitat cand i’am dat ultima data, si bineinteles ca nici pompa de oxigen nu e in functiune.
Azi, am vrut sa il omor pe peste. Sa il pun pe masa, sa privesc cu se zbate, sa ii vad inima prin pielea transparenta, sa vad cum isi da ultima suflare. Nu am vazut pe nimeni/nimic murind vreodata. Decat, azi intr-un film. Modigliani murea langa prietenii si iubita lui, tuberculos, batut zdravan de betivi. Am vrut sa vad pe viu cum se stinge viata. Dar se pare ca azi nu e o zi sa mori..
Pestele meu e inca in acvariul ruginit, mai viu ca niciodata. That lucky bastard..
Marturisesc, m’a muncit curiozitatea si am citit cartea lui M. Cartarescu “De ce iubim femeile”. Din pacate (?), nu am inteles de ce iubiti femeile! Din contra am ajuns sa ma intreb daca macar le iubiti cat de cat.. Cred ca iubiti idea de femeie din capul vostru..
Tot timpul cat am auzit despre carte aveam impresia ca ea se adreseaza masculilor, asa ca am avut surpriza de a vedea ca in carte autorul se adreseaza “dragi/draga cititoare”, “cititoarele mele “, etc. Dragut.
Cartea e alcatuita din mici si scurte povestioare, in aproape toate fiind vorba de cate o femeie, o fosta iubita, o fost neiubita, sau iubita de altul.
Tipu care mi-a imprumutat cartea imi spunea ca povestea lui preferata e Irish cream, asa ca pe aceea am citit-o cu cea mai mare curiozitate, dar sincer, mi-a parut cea mai plata si depersonalizata chestie scrisa de Cartarescu si citita de mine. In schimb mi-a placut mult “Cu urechile pe spate”, despre o fata tanara grasuta si uratica cu care scriitorul a avut o relatie scurta iar domnisoara s-a indragostit de el, dragoste neimpartasita, evident, si povestea Zarazei, o tiganca. In cunvinte putine, cea din urma mi-a placut pentru ca imi plac toate povestile cu tiganci.
Punctul culminant si deznodamantul cartii, pentru ca are asa ceva, este ultima parte, in care pe 3 pagini autorul spune de ce iubeste femeile: “Pentru ca nu citesc reviste porno”, “Pentru ca iau viata in serios si par sa creada cu adevarat in realitate”, “Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem” si multe astfel de pentru ca-uri. Preferata mea, care chiar m’a induiosat, este “Pentru ca se trag din fetite” .
ps: Iertare domnule Sami, daca citesti/ vei citi chestia asta vreodata, am exagerat putin la partea cu Irish cream , mi-a placut totusi oitza..
pps: Iertare Domnului Mircea Cartarescu pentru ca i-am macelarit cartea in halul asta.
…niste statistici. Am fost in cluj saptamana trecuta, pentru o sesiune de traininguri in debate, comunicare, etc. Am invatat multe lucruri folositoare si interesante, poate am sa va incant si pe domniile voastre cu cateva, dar inainte mi-am propus sa va arat niste.. vorbe, tot a la cluj, care pe mine m-au pus pe ganduri:
(materialul care le continea original e in engleza, asa ca am sa le postez in dulcea limba englezeasca si eu, nu ezitati sa imi comunicati daca aveti orice fel de probleme din aceasta cauza)
The 25% of the population in China with the highest IQs is greater than the total population of North America. In India, it’s the top 28%. Translation for teachers: they have more honors kids than we (U.S.A) have kids.
China will soon become the number one English-speaking country in the world. ( )
The U.S. Department of Labor estimates that today’s learner will have 10 to 14 jobs by age 38. According to former Secretary of Education Richard Riley, the top 10 jobs that will be in demand in 2010 didn’t exist in 2004.We are currently preparing students for jobs that don’t yet exist, using technologies that haven’t yet been invented, in order to solve problems we don’t even know are problems yet.
It is estimated that a week’s worth of New York Times contains more information than a person was likely to come across in a lifetime in the 18th century.
1 of every 8 couples married in the U.S. last year met online. :)))
Predictions are that by 2013 a supercomputer will be built that exceeds the computation capability of the human brain.
pe mine m’au pus pe ganduri multe din aceste date. ma fac sa ma simt expirata, limitata.. Iar in incheiere, am doua cuvinte doar: “BINE, CFR!!!”
Acest post este despre tricouri. Titlul il da inscriptia de pe un tricou pe care l-am vazut plimbandu’se prin jur, ieri de exemplu am vazut doi baietii purtandu’l.
Este negru sau alb, iar in mijloc sunt niste cercuri ca si o tinta, si ceva rosu parca curge de acolo, iar pe spate scrie “I fought the law”. De ce mi se pare foarte sec si imitativ, va spun mai incolo dupa ce va arat cateva dintre tricourile mele preferate.
Revenind la “I fought the law” - problema mea e ca propozitia nu e intreaga. Sonny Curtis e cel caruia ii apartine cantecul cu atatea cover-uri ulterioare, “I fought the law” (1959), si refrenul suna “I fought the law and the law won” inlocuit cateodata de “…and I won”. Asa ca, modificati-va tricouile, si ascultati Johnny Cash, Sonny Curtis, the Clash si cei din perioada lor (~ 1950 ~), sunt magici..
Stiu ca are sa iti placa videoclipul lui Sonny Curtis, I fought the law:
Ma gandesc mult la capacitatile reale ale unui om: cu precadere cele intelectuale, dar si cele fizice:..
- e posibil sa inveti doar 3 zile inainte de bac si sa iei o nota foarte mare?
- poate o femeie sa crape un camion de lemne de foc in 2 zile?
- e posibil sa inlocuiesti orice lipsa de talent prin munca asiduua?
- poti sa uiti de orice durere autosugestionandu-te? poti muri daca iti auto-sugerezi ca mori?
- e capabil un om sa treaca peste orice obstacole, sa gaseasca intodeauna o solutie perfecta? e capabil sa isi invinga orice limite?
- iti poti mari IQ-ul?
intr-un fel mi-ar placea sa fie asa, sa avem capacitati de necrezut, dar pe de alta parte ma sperie gandul ca e adevarat..si tind sa cred ca e foooarte adevarat. putem realiza atat de multe…
Aceasta poza e facuta in Budva, Muntenegru, dar oricum, locatia nu conteaza asa de mult. Ceea ce ma fascineaza la aceasta imagine e uratenia sublima a mucului de tigara.. parca atrage toata atentia dar in acelasi timp subliniaza frumusetea insectei.
