Azi ma simt foarte emo, de fapt nu doar azi, ci asa, in ultima perioda… S-ar zice ca bacu a fost factoru de stres, problema mea insa e ca mi-am pierdut constanta, am uitat ce vreau de la mine, nu mai am absolut nici un plan de viitor, dau la o faculta la care nu vreau sa merg dar suna frumos si undeva tot trebuie sa merg…

Am sa plec de acasa, (pt faculta, evident) si poate asta o sa ma puna din nou pe picioare, are sa imi pese de mine, o sa imi revin..

Oricum, pana atunci nu ma consider vrednica sau suficient de echilibrata psihic incat sa scriu ceva care sa merite atentia cititorilor..

Sunt leguma.

Little fish, big fish, swimming in the water
Come back here, man, give me my daughter

Partea a II-a, pentru ca am mai scris odata despre cartea lui Oscar Wilde.
Azi ma gandeam ce as fi facut in locul lui Dorian. Darul lui era inimaginabil de grozav, era un om foarte gorgeous, si i-a fost daruita tineretea fara batranete… can i just say: UAUUUUUUuuu!! (ok, ok, filosofilor, stiu ca viata fara moarte isi pierde farmecu..poate) Stiti cum se spune: nu poti ramane tanar toata viata, dar imatur poti … eh, ce bine ar fi daca ai putea ramane si tanar si imatur toata viata.. magic :X:X
Sunt curioasa ce ar fi trebuit sa faca Dorian ca sa gaseasca odata portretul arzand in flacarile iadului… Sau daca ar fi murit in cazul in care ar fi fost impuscat de fratele fostei iubite.
Daca as fi fost in locul lui, sigur duceam situatia la limita… daca ar fi fost vreuna.

Si am mai remarcat ceva. Firul epic al cartii nu e foarte bine realizat. De ce? pentru ca , daca portretul domnului Gray suferea degradarea in locul acestuia, atunci si mustrarile de constiinta ar fi trebuit sa le aiba in locul lui Gray. Pentru ca acestea sunt cea mai mare pedeapsa… Cred ca asta i-a scapat lui Wilde..

Intr-o tentativa de a ma obisnui sa imi placa animalele, am achizitionat in vara un acvariu. Cu un milion de lei, m’am pricopsit cu 5 pestisori: 2 scalari si 3 pesti mici si transparenti. Black phantom le zice. Plus nisip verde, ceva plante, pompa, mancarica si dezinfectant. In cateva luni, au murit toti, cu exceptia unuia, care se incapataneaza sa traiasca. Acvariu a ajuns azi ruginiu, nisipul la fel, mancare am uitat cand i’am dat ultima data, si bineinteles ca nici pompa de oxigen nu e in functiune.

Azi, am vrut sa il omor pe peste. Sa il pun pe masa, sa privesc cu se zbate, sa ii vad inima prin pielea transparenta, sa vad cum isi da ultima suflare. Nu am vazut pe nimeni/nimic murind vreodata. Decat, azi intr-un film. Modigliani murea langa prietenii si iubita lui, tuberculos, batut zdravan de betivi. Am vrut sa vad pe viu cum se stinge viata. Dar se pare ca azi nu e o zi sa mori..

Pestele meu e inca in acvariul ruginit, mai viu ca niciodata. That lucky bastard..

Lasa’te pe spate si asculta. Imagineaza-ti o scena tragica, un tip si-a  pierdut iubita si acum merge pe o strada pustie, cu capul jos, ca un orfan.. Nu stiu, dar pe mine ma rupe.. ma raneste pana la sange melodia..

Marturisesc,  m’a muncit curiozitatea si am citit cartea lui M. Cartarescu “De ce iubim femeile”.  Din pacate (?),  nu am inteles de ce iubiti femeile! Din contra am ajuns sa ma intreb daca macar le iubiti cat de cat.. Cred ca iubiti idea de femeie din capul vostru..

Tot timpul cat am auzit despre carte aveam impresia ca ea se adreseaza masculilor, asa ca am avut surpriza de a vedea ca in carte autorul se adreseaza “dragi/draga cititoare”, “cititoarele mele “, etc. Dragut.

Cartea e alcatuita din mici si scurte povestioare, in aproape toate fiind vorba de cate o femeie, o fosta iubita, o fost neiubita, sau iubita de altul.
Tipu care mi-a imprumutat cartea imi spunea ca povestea lui preferata e Irish cream, asa ca pe aceea am citit-o cu cea mai mare curiozitate, dar sincer, mi-a parut cea mai plata si depersonalizata chestie scrisa de Cartarescu si citita de mine. In schimb mi-a placut mult “Cu urechile pe spate”, despre o fata tanara grasuta si uratica cu care scriitorul a avut o relatie scurta iar domnisoara s-a indragostit de el, dragoste neimpartasita, evident, si povestea Zarazei, o tiganca. In cunvinte putine, cea din urma mi-a placut pentru ca imi plac toate povestile cu tiganci.

Punctul culminant si deznodamantul cartii, pentru ca are asa ceva, este ultima parte, in care pe 3 pagini autorul spune de ce iubeste femeile: “Pentru ca nu citesc reviste porno”, “Pentru ca iau viata in serios si par sa creada cu adevarat in realitate”, “Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem” si multe astfel de pentru ca-uri. Preferata mea, care chiar m’a induiosat, este “Pentru ca se trag din fetite” .

ps: Iertare domnule Sami, daca citesti/ vei citi chestia asta vreodata, am exagerat putin la partea cu Irish cream , mi-a placut totusi oitza..

pps: Iertare Domnului Mircea Cartarescu pentru ca i-am macelarit cartea in halul asta.