Acest post este despre tricouri. Titlul il da inscriptia de pe un tricou pe care l-am vazut plimbandu’se prin jur, ieri de exemplu am vazut doi baietii purtandu’l.
Este negru sau alb, iar in mijloc sunt niste cercuri ca si o tinta, si ceva rosu parca curge de acolo, iar pe spate scrie “I fought the law”. De ce mi se pare foarte sec si imitativ, va spun mai incolo dupa ce va arat cateva dintre tricourile mele preferate.
Revenind la “I fought the law” - problema mea e ca propozitia nu e intreaga. Sonny Curtis e cel caruia ii apartine cantecul cu atatea cover-uri ulterioare, “I fought the law” (1959), si refrenul suna “I fought the law and the law won” inlocuit cateodata de “…and I won”. Asa ca, modificati-va tricouile, si ascultati Johnny Cash, Sonny Curtis, the Clash si cei din perioada lor (~ 1950 ~), sunt magici..
Stiu ca are sa iti placa videoclipul lui Sonny Curtis, I fought the law:
Ma gandesc mult la capacitatile reale ale unui om: cu precadere cele intelectuale, dar si cele fizice:..
- e posibil sa inveti doar 3 zile inainte de bac si sa iei o nota foarte mare?
- poate o femeie sa crape un camion de lemne de foc in 2 zile?
- e posibil sa inlocuiesti orice lipsa de talent prin munca asiduua?
- poti sa uiti de orice durere autosugestionandu-te? poti muri daca iti auto-sugerezi ca mori?
- e capabil un om sa treaca peste orice obstacole, sa gaseasca intodeauna o solutie perfecta? e capabil sa isi invinga orice limite?
- iti poti mari IQ-ul?
intr-un fel mi-ar placea sa fie asa, sa avem capacitati de necrezut, dar pe de alta parte ma sperie gandul ca e adevarat..si tind sa cred ca e foooarte adevarat. putem realiza atat de multe…
Aceasta poza e facuta in Budva, Muntenegru, dar oricum, locatia nu conteaza asa de mult. Ceea ce ma fascineaza la aceasta imagine e uratenia sublima a mucului de tigara.. parca atrage toata atentia dar in acelasi timp subliniaza frumusetea insectei.
In Anglia si cred ca si in alte tari, exista premii pentru literatura proasta, sau pentru scene de amor nefericite, metafore stupide, oricum, pe scurt, literatura proasta.
In lumina acestui eveniment, mi-a venit, desigur O Idee. Se putea sa nu? Da, aia este, sa scriu o carte atat proasta, incat sa castige premiul pentru Cea Mai proasta carte. Deci, nu stiu, incearca sa te gandesti, cat de proasta trebuie sa fie.. Iar tarile care nu au accest premiul, il vor inventa pentru mine. De fapt, cu ocazia jocurilor olimpice imi vor inmana premiul (nu gasesti o carte atat de proasta de doua ori in patru ani) si sa imi pregateasca o capsula ca sa ma expulzeze in spatiu impreuna cu deseurile americanilor. Sau poate imi leaga o piatra de moara sau doua de gat si imi da drumul in mare. In marea uitarii, acolo unde’s pacatele, sa nu ma pescuiasca nici Dumnezeu.
Merita specificat ca bine-cunoscutul autor al romanului Atonement, Ian McEwan, a fost nominalizat la acest concurs de literatura najpa anul trecut, pentru niste pasaje redundante si lipsite de gust dintr-o carte de a lui.. Totusi, nu a fost destul de proasta incat sa mentina atentia juriului..
Acesta e semn bun pentru mine. Din pozitia de scriitor recunoscut, bun, ca sa scrii cea mai proasta carte faci un drum. Sa zicem 10 pasi. Daca nu esti scriitor, se prea poate sa fii deja la pasu 5 in drumul spre prostie absoluta (deci cam pe aici m-as situa in mod normal), dar daca totusi scrii, si scrii prost, esti la pastu 9 : ce trebuie sa faci e sa mai scrii inca o carte de duzina. Dar nu neinspirata…
Trebuie sa fie foartee inspirata cartea ce se vrea scrisa. Deci, sa repet: Imagineaza-ti cat de proasta trebuie sa fie o anumita scriere, ca sa fie considerata cea mai proasta… Am impresia ca nu sunt inteleasa pe deplin..e un concept foarte dificil si neintalnit, o carte - Cea mai proaste.. ma uimeste.
Cum ziceam, trebuie sa fie inspirata. Inspiratia e cea care deplaseaza ceea ce creezi de langa centru, din zona neutra, spre o extrema: Genial de buna, Genial de proasta. (Uite ca am gasit un cuvant mai bogat decat “cea mai”… parca “genial de” suna ceva mai rezonant).
Ceea ce ne duce la subiectul cartii..
Am atins zona sensibila. E partea care ma sperie putin… Cum am sa gasesc un subiect atata de stupid inca sa il pot asocia inspiratiei geniale pe care mi-a dat-o concursul in sine deja? :)))
Hint: Se zice ca Biblia e cea mai bine elaborata carte scrisa vreodata, si cea mai citita ca de altfel.
Concluzie: Subiectul cartii ar trebui sa fie opus celui biblic.
Frica mea: Daca as reusi sa gasesc acel subiect opus, as putea sa il redau numai prin copierea tiparului biblic, doar ca ar fi cu fundu’n sus. Iar cartea mea s-ar anunta a fi geniala (doar atat, deci nu genial de proasta).
Chiar. Daca as copia Biblia, dar intoarsa pe dos, totul sa fie invers, ce ar fi oare? Nu…ar fi sec…plagiatura, ce mai..
ps:
De ce e imposibil sa creezi ceva unicat, fara precedent, fara sa construiesti pe ce au cladit cei dinaintea ta?
Sau poate e posibil…doar ca e atat de unicat si neprecedat, inca nu e recunoscut.. nu e observat.. Si poate odata in viata asta scurta a mea am facut ceva absolut, ceva nou complet, dar nu mi-am dat seama..
Se pare ca sorti de succes nu am pt cartea proasta (asta daca nu imi public blogul sub forma de carte) asa ca acum ma gandesc ce sa fac sa primesc premiul Nobel pentru ceva.
Am vazut un filmulez care abordeaza o tema destul de populara as zice. Te pune intr-o situatie in care ai de cantarit niste valori. De exemplu poti salva de la moarte iminenta mai multi oameni, sau te poti salva pe tine, sau copilu tau sau asa. Idea e ca trebuie sa faci o alegere, si numai o varianta se poate. Filmuletul il puteti scoate de pe net, se numeste “Most ” sau “Most - The bridge”, versiunea scurta e si pe youtube, eu zic ca e foarte ok: (muzica din film ma seaca )
Am retineri in a va spune parerea mea, pentru ca e una foarte ne-cool sau egoista. Dar avand in vedere ca in fiecare secunda mor copii de foame si nu ma (ne) mustra constiinta cand ma indop cu bunatati, si dau bani pe porcarii iar altii traiesc (ar trai) cu 1 $ pe zii (daca l-ar avea), sau mor ca nu au bani de un vaccin stupid, sau nu stiu scrie si nu vor cunoaste vreodata placerea intelectuala iar eu ma cert cu profesorii mei de parca i-as merita….asa ca da, mi-as salva copilul in loc de pasagerii trenului..
O carte scrisa de Mircea Cartarescu, cea mai debila carte care am citit’o vreodata.. Nu sunt sigura ca voi mai intalni o alta care sa lase o impresie aseamanatoare asupra mea. Parca m’a marcat..
E o carticica scurta care cuprinde trei povestioare. Zic debila, pentru ceea ce a debitat Cartarescu acolo.. Il voi tine minte toata viata pentru cartea asta.
Nu o recomand, pentru ca sunt multi carora nu le va placea cartea. Nu e pentru oricine. E doar pentru cei capabili sa viseze tampenii in timpul zilei, sa’si lase mintea sa umble hai’hui dar totusi lucida.
nota: cartea ajunge sa fie debila progresiv, trebuie citita neaparat de la cap la coada pentru un efect deplin.
Sunt vorbele marelui Caragiale. Vorbea despre caracterul scrierilor sale si fara sa vrea a dat definitia perfecta a caricaturii. In general, caricatura este perceputa ca o descriere negativa, exagerarea satirica a unor trasaturi in scopul evidentierii lor. Asa ca ma gandeam: Daca am fi cu totii caricaturi? Adica sa fim alcatuiti din nistre trasaturi mari, predominante, si atat. Daca e sa o luam asa, ne caricaturizam unii pe altii in fiecare zii. Ne sunt familiare vorbele de genu: ” Esti un porc!”, “Nu stii decat sa bei”, “Tot ce faci e sa strici banii”, “Esti o insuportabila si o pisaloaga!”.
Mi’ar placea daca oamenii ar sta sa observa micile detalii. Ceea ce ne difera si ne face speciali intr’un milion de oameni. Te’ai gandit vreodata ca vom muri si vom duce cu noi gesturi, expresii si obiceiuri unice, pe care nu le’a observat nimeni ? Campuri aurii ale sufletului neexplorate de nimeni. E grozav sa stai sa analizezi oamenii…pacat ca e considerat a fi un obicei foarte neplacut si necivilizat de al meu:))
Exista, desigur, categoria oamenilor care simt enorm si nu vad deloc. Sau vad si nu aud si nici nu vorbesc. Am un astfel de prieten, si e o persoana cu un suflet incredibil de cald. Oare cum e sa auzi linistea absoluta? sa fii intr’un club unde muzica sparge timpanele si ajunge la inima, lumea e in extaz, dar pentru tine e liniste perfecta? Intodeauna m’a tulburat capacitatea compensatorie a oamenilor…iti lipseste ceva, si te extinzi dincolo. Nu te descurci deloc intr’un domeniu si excelezi in altul. Iti lipseste afectiunea, devii violent. Am vazut la TV tipu asta orb din nastere care este un pictor deosebit. Da, e un pictor bun, dar ma refer deosebit si cu alt sens. Deci tipu ala picteaza peisaje, dar problema e ca nu a vazut in viata lui un rasarit, sau un cer mov pe vreme de furtuna. Pe mine m’a socat imaginea de pe panza lui, copacul verde tipator pe care nu l’a vazut in veci, dar l’a simtit monstruos…
)
O carte scrisa de Mircea Cartarescu, cea mai debila carte care am citit’o vreodata.. Nu sunt sigura ca voi mai intalni o alta care sa lase o impresie aseamanatoare asupra mea. Parca m’a marcat..
